Monthly Archive

Doua week-enduri consecutive la munte in ianuarie mi-au multumit planurile de drumetii pe luna asta. Prima escapada la caba Barcaciu, in muntii Fagaras, la vreo 4 ore (pentru mine) de mers pe jos de la Poiana Neamtului. Chiar daca e in creierii muntilor si nu are curent electric, cabana tot are site pe internet (asta ar trebui sa spuna ceva despre metodele de promovare). Departe de mult prea aglomerata Vale a Prahovei, pe cararea de munte pana la Barcaciu nu prea vezi gunoaie la fiecare pasul, nici demoiselle care tipa in padure sau turisti veniti cu cainii la aer curat. Cabana nu ofera prea multe facilitati, dar a fost excursie ca in cantecele de drumetie, pe care cabanierul nostru le-a strans intr-o colectie online.

Al doilea popas a fost pe partia din Azuga. Ce sa zic, atmosfera a fost ok, dar am avut mari emotii. Cum nu ma pricep sa schiez, sania a fost elementul cheie al distractiei. Ei bine, se pare ca e prea greu pentru romani sa inteleaga ca exista o partie pentru schiori si una pentru sanii, asa ca schiorii au ingnorat de foarte multe multe ori semnul “Interzis cu schiurile”, intre noi fie vorba, au facut asta si multi dintre cei cu snowboard-ul. Si uite asa, printre saniutile vesele, mai treceau vreo doi schiori cu 60 de km/h…

In al doilea rand, inteleg dorinta parintilor de a-si duce copiii iarna la munte, nimic rau in asta. Dar invata-l ca e bine ca dupa ce s-a oprit/ a cazut/ a ajuns la capatul derdelusului e bine sa se ridice, nu zaca precum o placinta si sa ii incomodeze pe altii. In plus, partia se coboara pe la mijloc, dar incercati sa urcati pe lateral, nu e musai sa urci pe unde ai coborat, daca nu vrei sa ai parte de un accident.

Ce am vazut la Peles si mi s-a parut trist… elevi nu stiu de unde, faceu pipi in paraul care trece prin curtea castelului, iar profesorii insotitori pareau de acord cu gestul lor, de vrme ce nu i-a atentionat nimeni ( de vazut, cred ca i-a vazut cineva, ca erau vreo 8 baieti insirati langa autocar).

Breaking News!!!

NewsIn a descoperit ca “Vodafone si Orange detin suprematia pe piata de telefonie 3G din Romania”. Sunteti siguri, stimati autori? Ca vreau sa mai spun si altora si nu vreau sa creada ca ii pacalesc. Adica ce sanse sunt sa mai fie un alt operator dominant, cand practitc numai Vodafone si Orange au retele de generatia a 3-a? RCS&RDS a lansat reteaua 3G abia la jumatatea lunii decemebrie a anului trecut, iar Zapp a anuntat abia zilele trecute furnizorul de echipamente pentru dezvoltarea acestui tip de retea. Sa mai socotim o data: 4 licente 3G vandute in Romania, 2 dezvoltate (una de Vodafone si alta de Orange) si 2 inca la inceput de drum. Nu stiu daca era nevoie de vreun raport ca sa stim ca cei doi operatori sunt dominanti, era, ca sa folosesc o expresie invatata de la dirigintele meu din liceu, “la mintea unui castravete… fara lujer”!

Stiu ca au trecut aproape doua saptamani din anul asta, dar imi fac o lista, sa fie, pentru mine.

Anul asta vreau:

-din tot sufletul sa termin facultatea. mi-am dorit mult sa fac jurnalism, insa daca ar fi sa o iau de la capat, n-as mai lua aceeasi decizie;
-sa citesc mai mult, sa apuc sa citesc o parte din cartile pe care mi-am propus sa le citesc anul trecut…
-sa merg la film mai des;
-sa imi fac treaba mai constiincios. anul 2007 a fost anul in care am lasat totul pe ultima suta de metri (am mai facut asta si inainte, dar nu la fel de des);
-sa nu mai judec oamenii, fiecare are dreptul la oricata ignoranta pofteste, n-ar trebui sa ma intereseze pe mine latura asta umana;
-sa ma plimb mai mult si sa merg mai des la munte
- sa ma plimb mai des cu rolele, insa pana se incalzeste am de gand sa fac ceva vizite la patinoar;
-sa am puterea sa nu ma mai tund scurt, asa cum am facut in ultimii trei ani;

Si ar mai fi multe lucruri pe care mi le promit in fiecare an, dar pe care nu le respect niciodata…

Companiile de transport interurban si-au umflat buzunarele de Sarbatori prin transportul calatorilor in conditii improprii, adica unul peste altul in masina, pretul unui bilet in picioare fiind egal cu cel al unui bilet pe scaun.

Am incercat sambata inainte de Craciun sa ajung in provincie la Gaesti. Am pierdut un tren si am zis sa incerc la microbuze. Pe ruta Bucuresti-Gaesti-Pitesti, microbuzele pleaca din autogara de pe strada Ritmului si de cele mai multe ori opresc si in Basarab unde toti soferii spun ca au “statie”. Basarab era mult mai aproape, asa ca am asteptat acolo vreo jumatate de ora. Trece primul microbuz, incetineste, lumea alearga sa prinda un loc si…. surpriza, soferul decide sa accelereze si sa intre din nou pe carosabil. Zic hai sa mergem la autogara, ca de acolo n-ar trebui sa fie probleme.

Zis si facut… Alerg fuga la autogara sa il prind pe urmatorul… Acolo, puhoi de lume. “Mergeti inauntru, ca se fac liste”, ma sfatuieste un nene din autogara. Intru.
“Buna ziua, vreau sa ma trec si eu pe lista pentru microbuzul spre Gaesti”.
“Se fac liste doar pentru Craiova”, imi raspunde acru un domn de la receptie.
“Bine, zic, dar uitati-va cata lume e in statie si asteapta pentru Pitesti!”
“Pai eu nu pot sa dau bilete inainte sau sa fac rezervari pentru Pitesti”
Pentru Craiova se putea, pentru Pitesti nu. Asta e! Ne-am urcat (eu si prietenul meu) intr-un microbuz cu chiu cu vai. Soferul… nemultumit tare! “Nu plec pana nu coborati”, a urlat la cei care nu au mai apucat locuri pe scaun si asteptau pe culoar sa plece masina. “Cum domnule, nu e posibil, asteptam de X ore”, “Da-ti-va jos ca nu plec”, da biletul, ia banii, nu vreau cupoane de pensie ca se termina anul si nu le deconteaza Casa de Pensii, OPC….

Au coborat unii si aplecat Maria Sa Soferul, care a tinut ocupat un loc pentru Maria Sa Dispecerul, un ratat de la Pitesti, care a crezut ca am ceva interes pentru dumnealui doar pentru ca l-am intrebat daca e dispecer. Nu era, si nu m-am mirat.

Ei bine, surpriza abia acum incepe. Maria Sa Soferul avea de luat pe cineva de la Basarab, asa ca a oprit si acolo, l-a ridicat pe Dispecer dupa scaun si a incarcat masina cu vreo 25 de oameni peste numarul de locuri, chiar daca potrivit legii 102/2006, este interzis transportul calatorilor in picioare in afara oraselor.

Ma enervez si apelez numarul de urgenta 112. Mi se face legatura la Politie, imi expun problema, dau cateva coordonate, iar de la capatul celalt al firului politistul imi raspunde “Pai sunt multe microbuze Isuzu in Bucuresti. Eu o sa anunt la echipaje… dar nu va garantez ca se intampla ceva…” POFTIM???? NU IMI GARANTEAZA CA UN POLITIST PLATIT SA ISI FACA DATORIA AR PUTEA SA OPREASCA UN MICROBUZ IN CARE SUNT 40 DE POTENTIALE VICTIME ALE UNUI ACCIDENT DE CIRCULATIE? Si in plus,or fi multe microbuze marca Isuzu inBucuresti dar nu toate sunt inscriptionate C&I Bucuresti-Gaesti-Pitesti si mai ales nu toate sunt in statia de RATB la Basarab si se indreapta spre iesirea din oras catre Chitila!!!! Oamenii ori erau prea obositi si asteptau Craciunul, ori ajunsese si la ei vorba ca C&I este firma unui demnitar.

La cat de incarcata era masina s-ar fi putut rasturna cu usurinta. Asa cum s-a intamplat in multe cazuri. Nu mai zic ca soferul a oprit si de doua ori intr-o localitate desi nu cred ca in caietul de sracini sau figureaza atatea opriri.

Doar randuri scrise in van, nimeni si nimic nu il mai aduce inapoi pe Manuel, victima unui astfel de microbuz, nimic nu domoleste durerea rudelor celor 15 morti din accidentul de la Slobozia, cauzat probabil de inghesuiala din masina. Exemplele pot continua, o lista sumara gasiti aici.

NU zic sa nu ne mai urcam in microbuze, dar putin respect din partea soferului, mai ales pentru lege si mai putin pentru calatori, n-ar strica. In definitiv sunt platiti din banii celor pe care trebuie sa ii transporte pana la destinatia aleasa, nu pana la mormant.