Doua week-enduri consecutive la munte in ianuarie mi-au multumit planurile de drumetii pe luna asta. Prima escapada la caba Barcaciu, in muntii Fagaras, la vreo 4 ore (pentru mine) de mers pe jos de la Poiana Neamtului. Chiar daca e in creierii muntilor si nu are curent electric, cabana tot are site pe internet (asta ar trebui sa spuna ceva despre metodele de promovare). Departe de mult prea aglomerata Vale a Prahovei, pe cararea de munte pana la Barcaciu nu prea vezi gunoaie la fiecare pasul, nici demoiselle care tipa in padure sau turisti veniti cu cainii la aer curat. Cabana nu ofera prea multe facilitati, dar a fost excursie ca in cantecele de drumetie, pe care cabanierul nostru le-a strans intr-o colectie online.

Al doilea popas a fost pe partia din Azuga. Ce sa zic, atmosfera a fost ok, dar am avut mari emotii. Cum nu ma pricep sa schiez, sania a fost elementul cheie al distractiei. Ei bine, se pare ca e prea greu pentru romani sa inteleaga ca exista o partie pentru schiori si una pentru sanii, asa ca schiorii au ingnorat de foarte multe multe ori semnul “Interzis cu schiurile”, intre noi fie vorba, au facut asta si multi dintre cei cu snowboard-ul. Si uite asa, printre saniutile vesele, mai treceau vreo doi schiori cu 60 de km/h…

In al doilea rand, inteleg dorinta parintilor de a-si duce copiii iarna la munte, nimic rau in asta. Dar invata-l ca e bine ca dupa ce s-a oprit/ a cazut/ a ajuns la capatul derdelusului e bine sa se ridice, nu zaca precum o placinta si sa ii incomodeze pe altii. In plus, partia se coboara pe la mijloc, dar incercati sa urcati pe lateral, nu e musai sa urci pe unde ai coborat, daca nu vrei sa ai parte de un accident.

Ce am vazut la Peles si mi s-a parut trist… elevi nu stiu de unde, faceu pipi in paraul care trece prin curtea castelului, iar profesorii insotitori pareau de acord cu gestul lor, de vrme ce nu i-a atentionat nimeni ( de vazut, cred ca i-a vazut cineva, ca erau vreo 8 baieti insirati langa autocar).