You are currently browsing the monthly archive for mai, 2008.
O idee care mi s-a prut foarte misto in Wall-street
Voiam de mult sa scriu despre cea mai amuzanta intalnire din luna asta de acum cateva luni. La inceput de februarie, tarziu, in statia de la Unirii a tramvaiului 32. Bob il recunoaste pe un fost coleg de munca. Stiti intrebarile clasice, ce mai faci, cum o mai duci, ai terminat scoala… pe unde mai lucrezi?
El:Lucrez in Paradis!
Noi:?!?!?!?!?!
El:Da, lucrez in Paradis, in Corbeanca, de acolo vin.
Noi:Aaa, Corbeanca….
Bob (curios):Si ce faci acolo?
El: Stau la poarta Raiului si tai bilete!
Noi:?!?!?!?!!?
Bob: Adica?
El: Vand macare pentru caini in Corbeanca! ![]()
Noi:Aaaa, deci nu chiar in Paradis.
Bob: Si cum e?
El: E bine, e mai bine ca in Feeria. La Feeria castigam mai bine, dar am vrut eu sa fiu sef.
Nu mai stiu toata conversatia, ce imi aduc aminte este ca baiatul se lauda cu un salariu de 600 lei noi (n-am intrebat, a zis el). Mai departe puteti sa va imaginati trei oameni: doi mirati si cu gurile cascate si al treilea vorbind cu dezinvoltura despre cum vinde mancare pt catei 10 ore pe zi de luni pana duminica in Paradis, a.k.a Corbeanca. Trist!
greu de luat, greu de trait cu ele… cu cele gresite, evident… care e cea corecta? ramane de vazut!!!
Vorbeam acum vreo luna cu cineva care imi spunea ca nu te poti lipi de un panou publicitar din strada pana in iunie, din cauza campaniei electorale. Acum, cand mai sunt doar 3 zile pana la alegeri, s-a ajuns pana intr-acolo incat se fac presiuni asupra presedintilor din comisiile din sectiile de votare.
Adica, oamenii astia pe care bucurestenii ii vor vota in speranta unui Bucuresti mai bun (mai curat, mai verde, cu un trafic mai fluent si ce altceva mai e nevoie ca sa numim Bucurestiul mai bun) ameninta oamenii pe care primaria ii plateste sa supravegheze bunul mers al zilei electorale ca incearca sa ii saboteze. Un candidat cu pretentii de viitor primar pune mana pe telefon si spune ca da in judecata pe cine vrea sa il saboteze. De unde stiu? Am sursele mele, pe care, din motive lesne de inteles, nu le pot divulga
In ultimul timp mi-am tot adus aminte de perioada liceului: am intalnit colegi, am gasit teze, caiete si manuale, am redeschis carti, si insigna mea de hasdeean, pe care o credeam de mult pierduta. Si biletele trimise in timpul orei :).
Mi-amintesc ca abia asteptam sa termin liceul, acum as vrea sa ma intorc acolo. Stiu ca suna a cliseu, dar mi-e dor de parcul cu castani, de orele de angleza, de cele de franceza cu buchisitul de rigoare si de extra-buchisitul din timpul liber. De zilele in care mergeam la biblioteca cu colegii sa ne facem temele la istorie, de emotiile dinaintea de tezei, de orele de fizica si de recomandarile literare pe care ni le facea domnul profesor Iacob. De mesajele scrise pe foaie si trimise din mana in mana pana la destinatar, de profesori, de colegii pe care nu i-am mai vazut de un car de ani, de plimbarile pe bulevard. De glumele profesorului de stiinte sociale, de orele de romana. Si as vrea ca in loc de petrecerea de absolvire a facultatii sa mai fac odata petrecerea de absolvire a liceului, cu robe albastre, bere si Wind of Change.
