Am aruncat zilele trecute toate cursurile de la facultate. Am pastrat doar cartile verzi de la Polirom si o parte din notitele de curs/seminar in format electronic. Printre cursuri am gasit prima agenda pe care am folosit-o dupa ce m-am angajat in presa. Imi notam la fiecare conferinta ce intrebari aveam de pus, nelamuriri, numere de telefon, imi transcriam documentarea … Ehe, multe amintiri. Subiecte pe care intentionam sa le propun sefilor si sa le abordez. Am vrut initial sa o arunc, alaturi de celelalte agende pe care le-am scris la locul de munca. Dar nu m-a lasat inima. A fost prea special anul ala, in care am invatat atat de multe si din experienta altora si din propriile greseli. Am studiat-o sambat foaie cu foaie, am scormonit prin amintiri, bune si rele. Cred ca agenda asta se aseamana foarte mult cu hainele din tinerete, pe care femeile refuza sa el arunce; chiar daca stiu ca nu mai imbraca niciodata o anumita rochie, care nici nu-i mai vine in talie, n-ar putea sa o arunce de dragul vremurilor trecute. La fel si eu, chair daca nu mai scriu nimic in ea (ca nici nu mai e spatiu), tot n-am putut sa renunt la ea:)
