Chiar daca nu stau prea departe de birou, parcurg in fiecare dimineata lucratoare vreo 7 statii de autobuz in cel putin 45 de minute. Azi,  o doamna blonda se urca pe usa din fata, trece val vartej pe langa mine si  isi sprijina trupul de prima bara pe care o inalneste, nu alta decat cea de care incercam sa ma tin si eu. Eu perseverez sa ma tin, ea vrea sa stea cat mai rezemata. Cu un umar imi strivea mana, iar parul ei se rasfira printre degetele mele pe care eu evident ca le strangeam ca sa pot ramane in picioare. Si uite asa trag duduile de par in autobuz absolut involunta. Asta dupa ce saptamana trecuta un mos era gata-gata sa imi scoata ochii cu un snop de gladiole pentru ca n-auzise ca intai trebuie sa coboare calatorii si apoi sa urce cei din statie.

… pentru mine. Am acceptat o provocare noua pe care sper sa o indeplinesc cu succes.  Sa vedem cum va fi.

Never ending story

… si Yahoo se gandea sa refuze oferta Microsoft inca inainte ca aceasta sa fie facuta publica. Cititi mai multe aici

O idee care mi s-a prut foarte misto in Wall-street

Voiam de mult sa scriu despre cea mai amuzanta intalnire din luna asta de acum cateva luni. La inceput de februarie, tarziu, in statia de la Unirii a tramvaiului 32. Bob il recunoaste pe un fost coleg de munca. Stiti intrebarile clasice, ce mai faci, cum o mai duci, ai terminat scoala… pe unde mai lucrezi?

El:Lucrez in Paradis!
Noi:?!?!?!?!?!
El:Da, lucrez in Paradis, in Corbeanca, de acolo vin.
Noi:Aaa, Corbeanca….
Bob (curios):Si ce faci acolo?
El: Stau la poarta Raiului si tai bilete!
Noi:?!?!?!?!!?
Bob: Adica?
El: Vand macare pentru caini in Corbeanca!
Noi:Aaaa, deci nu chiar in Paradis.
Bob: Si cum e?
El: E bine, e mai bine ca in Feeria. La Feeria castigam mai bine, dar am vrut eu sa fiu sef.

Nu mai stiu toata conversatia, ce imi aduc aminte este ca baiatul se lauda cu un salariu de 600 lei noi (n-am intrebat, a zis el). Mai departe puteti sa va imaginati trei oameni: doi mirati si cu gurile cascate si al treilea vorbind cu dezinvoltura despre cum vinde mancare pt catei 10 ore pe zi de luni pana duminica in Paradis, a.k.a Corbeanca. Trist!

greu de luat, greu de trait cu ele… cu cele gresite, evident… care e cea corecta? ramane de vazut!!!

Vorbeam acum vreo luna cu cineva care imi spunea ca nu te poti lipi de un panou publicitar din strada pana in iunie, din cauza campaniei electorale. Acum, cand mai sunt doar 3 zile pana la alegeri, s-a ajuns pana intr-acolo incat se fac presiuni asupra presedintilor din comisiile din sectiile de votare.
Adica, oamenii astia pe care bucurestenii ii vor vota in speranta unui Bucuresti mai bun (mai curat, mai verde, cu un trafic mai fluent si ce altceva mai e nevoie ca sa numim Bucurestiul mai bun) ameninta oamenii pe care primaria ii plateste sa supravegheze bunul mers al zilei electorale ca incearca sa ii saboteze.  Un candidat cu pretentii de viitor primar pune mana pe telefon si spune ca da in judecata pe cine vrea sa il saboteze.  De unde stiu? Am sursele mele, pe care, din motive lesne de inteles, nu le pot divulga

In ultimul timp mi-am tot adus aminte de perioada liceului: am intalnit colegi, am gasit teze, caiete si manuale, am redeschis carti, si insigna mea de hasdeean, pe care o credeam de mult pierduta. Si biletele trimise in timpul orei :).

Mi-amintesc ca abia asteptam sa termin liceul, acum as vrea sa ma intorc acolo. Stiu ca suna a cliseu, dar mi-e dor de parcul cu castani, de orele de angleza, de cele de franceza cu buchisitul de rigoare si de extra-buchisitul din timpul liber. De zilele in care mergeam la biblioteca cu colegii sa ne facem temele la istorie, de emotiile dinaintea de tezei, de orele de fizica si de recomandarile literare pe care ni le facea domnul profesor Iacob. De mesajele scrise pe foaie si trimise din mana in mana pana la destinatar, de profesori, de colegii pe care nu i-am mai vazut de un car de ani, de plimbarile pe bulevard. De glumele profesorului de stiinte sociale, de orele de romana. Si as vrea ca in loc de petrecerea de absolvire a facultatii sa mai fac odata petrecerea de absolvire a liceului, cu robe albastre, bere si Wind of Change.

M-am hotarat in week end sa ma plimb cu rolele prin parc si am zis eu sa nu le mai car in spate pana acolo, ci sa le pun direct in piciore. Ei bine, mare greseala! Pana in Cismigiu mi-am dat seama ca oamenii nu dau doi bani pe tine daca esti pe role pe banda pentru bicilisti. Toti se asteapta sa te dai tu la o parte, sa le pui la dispozitie banda aia de o jumatate de metru. Soferii care parcheaza pe trotuar se uita la tine, ofteaza, dar se bucura ca au loc de parcare. Ce daca tu, cu rolele in picioare, poti sa le ocolesti masinile doar prin sosea?!

Parcul Cismigiu, prea mic pentru o plimbare cu rolele si prea aglomerat. Pentru o plimbare cu rolele merg, deocamdata, tot in Herastrau.

Stiti cum sunt dimineata autobuzele, tramvaiele, troleele pline de batrani? Mereu m-am intrebat ce fac oamenii aceia trecuti de mult de a doua tinerete la 7 dimineata in autobuzele 300? De ce s-au trezit ei asa devreme sa se calce pe picioare cu studentii de la ASE grabiti sa ajunga la cursuri? De ce se duc dintr-un capat in altul al Bucurestiului numai ca sa cumpere marar?

Ei bine, duminica pe 10:30 in statia de la Foisorulde foc a troleului 69 de urca un cuplu. Ambii trecuti de 60 de ani, ea cu mantou albastru, pantofi maro si geanta asortata (dar goala, as zice eu, dupa volumul pe care il avea) si boneta imitatie de leopard. El, cu pardesiu kaki, pantaloni crem, pantofi albi impletiti si sosete albe plus una pereche ochelari de soare maro de dama pe nas. Eu am coborat la Gara de Est, ei au ramas in troleu. Mi-am luat pachetul trimis de mama pe microbuz (multumesc mama) si dau sa ma duc in statia din fata garii. Acolo, puhoi de lume, asa ca zic, ia sa merg eu pana la capatul troleului, adica vreo 500 de metri mai la vale.

In statie el si ea asteptau ceva. Ce credeti? Fix troleul 69!!! Nu vreau sa par lipsita de respect, dar sper ca atunci cand eu voi fi batrana sa am suficienta minte incat sa imi dau seama ca plimabrile sunt mai sanatoase pe jos si nu cu RATB-ul. S-au urcat oamenii in troleu, au dat fuga la scaune, chiar daca eram vreo 6 oameni cu ei cu tot in statie (erau scaune berechet, ba chiar nici nu s-au ocupat la prima statie). Eu am mers pana la Drumul Sarii, habar n-am pana unde si-au continuat calatoria (sper ca nu pana la capatul celalalt). Dar oricum ar fi, nu e mai proape Drumul Taberei cand te urci de la Foisor inspre Drumul Taberei si nu mai ocolesti prin Baicului?

Oare nu traim prea putin ca sa ne imbracam frumos si sa ne plimbam de la un capat la altul al autobuzelor? Doamne, sper sa ai grija de mine daca apuc batranetile!